LITERART XXI SI NOI

Gazduire site-uri web nelimitata ca spatiu si trafic lunar la doar 15 eur / an. Inregistrare domenii .ro .com .net .org .info .biz .com.ro .org.ro la preturi preferentiale. Pentru oferta detaliata accesati site-ul BluePink

S-a împlinit un deceniu de la înfiintarea asociatiei LiterArt. Lucrul s-a petrecut la câtiva ani dupã schimbarea sistemului politic din România, într-un timp al sperantelor, aflat încã sub semnul curajulului dovedit de tinerii care si-au sacrificat atunci viata. Cea care a avut initiativa înfiintãrii a fost Silvia Cinca, ea însãsi scriitoare, implicatã prin profesie în marea aventurã politicã a acelor ani. Numele întreg asupra cãruia s-a oprit a fost LiterArt - International Association of Romanian Writers & Artists, Asociatia Internationalã a Scriitorilor si Oamenilor de Artã Români. Tot ea a fost cea care a oferit primele premii ale asociatiei unui grup de scriitori, în cadrul unei ceremonii desfãsurate la sediul si sub auspiciile Fundatiei Culturale Române, iar una din cele premiate cu acel prilej a fost o tânãrã din tarã, aflatã la prima ei carte. Obiectivul principal al acelui timp era apropierea si cunoasterea mai bunã a scriitorilor români aflati de o parte si de alta a prãbusitei cortine de fier. Cinca visa posibile traduceri si publicãri de cãrti românesti în Statele Unite, prin lãrgirea comitetului director si includerea unor personalitãti americane din domeniul presei si editurilor care puteau facilita medierea dintre cele douã culturi. Proiectul, generos si bine gândit, nu a ajuns prea departe. Neîmplinirile s-au datorat faptului cã scriitoarea s-a repatriat în tara pe care o pãrãsise cu câteva decenii înainte, unde a devenit directoarea unei edituri. Asociatia a fost preluatã de poetul Gabriel Stãnescu, proaspãt emigrat în America la data aceea. Asociatia LiterArt se afla în pragul unei vieti noi.

LiterArt-XXI formuleazã aspiratii asemãnãtoare, dacã nu de-a dreptul identice: "Idealul nostru este de a impulsiona si a face cunoscutã lumii creatia româneascã dincolo de barierele de limbã, nationalitate sau culturã. Urmãrim întelegerea dintre oameni, informarea lumii asupra culturii si bogãtiei spirituale ale poporului român, crearea de oportunitãti pentru afirmare si comunicare". Textul integral apare numãr de numãr pe coperta interioarã a revistei “Origini", de la aparitia cãreia s-au împlinit deja zece ani, realizare de vârf a noului ei presedinte. Modalitãtile prin care pot fi obtinute rezultatele enuntate sunt si ele, în bunã parte, aceleasi.

Schimbãrile politice care au avut loc în România au avut un efect neasteptat asupra institutiilor exilului. Organizatiile cu profil politic au intrat initial în hibernare, apoi, treptat, s-au autodizolvat. Liderii lor deprinseserã limbajul anticomunist, dar nu erau capabili sã nuanteze, mai ales în conditiile în care opozitia din tarã era cu mult mai competentã, mai informatã si capabilã sã reactioneze prompt. Lucrurile nu au stat diferit cu asociatiile profesionale. Academia Româno-Americanã (A.R.A.) a fost cea mai vizibilã organizatie a exilului american, cu manifestãri anuale sub forma congreselor la universitãti prestigioase, cu o revistã serioasã si cu o serie de volume publicate. De îndatã ce a devenit posibil contactul direct cu specialistii din tarã a scãzut însemnãtatea asociatiei, cel putin în forma pe care o avea în acel moment. Incapabilã sã se transforme, ea îsi poartã umbra de la o întâlnire la alta. Situatia nu a fost mai bunã nici cu grupãrile artistice. LiterArt-XXI este una din putinele asociatii care au fãcut fatã dinamicii sociale si a izbutit sã strãbatã anii.

Este timpul sã evaluãm drumul parcurs si sã încercãm sã-i configurãm viitorul. Un efort de definire pe care urmeazã sã-l facem în comun printr-o dezbatere pe care propun s-o initiem. Pentru cã aceastã asociatie nu poate sã existe fãrã sã se manifeste si fãrã contributia fiecãruia dintre noi. În decursul deceniului care a trecut, membrii asociatiei nu au fost solicitati sã contribuie în vreun fel la activitatea ei, altfel decât prin cotizatie. Presupun cã lucrurile pot fi fãcute mai bine.

Iatã în continuare o listã de propuneri la care sunt convins cã se vor adãuga altele, pe mãsurã ce dezbaterea va prinde contur, astfel ca la sfârsit sã ne oprim asupra celor care rãspund cel mai bine obiectivelor pe care le avem în vedere.

O primã mãsurã care se impune este publicarea unei liste a membrilor LiterArt, împreunã cu adresele lor de e-mail si adresele postale. În felul acesta va deveni posibilã comunicarea directã în problemele de interes comun.

Nu este lipsitã de interes o discutie asupra dezideratelor si proiectelor asociatiei. Asemeni oricãrei alte asociatii, LiterArt ar trebui sã aibã o structurã: presedinte, comitet director, eventual, comitete ad-hoc care sã dezbatã diverse proiecte, inclusiv actualitatea unora dintre cele existente în acest moment. Un aspect nu lipsit de importantã este sãnãtatea financiarã a asociatiei. Este neîndoielnic pentru oricine doreste sã punã în aplicare un program cât de modest cã o organizatie nu poate subzista din cotizatiile membrilor ei. Pentru aceasta sunt necesare fonduri, care pot rezulta din contributii, donatii, reclame, relatii între asociatie si institutii finantatoare de proiecte culturale din tarã, sprijin din partea unor personalitãti, conducãtori de întreprinderi, bãnci etc. Dacã asociatia îsi doreste un viitor, ea trebuie sã tinã seama de aceastã realitate. Una din modalitãti este desemnarea unei persoane, nu neapãrat membru, drept reprezentant p.r., a cãrei activitate sã constea în strângerea de fonduri, membrii asociatiei urmând sã fie cei care sã propunã proiectele, sã urmãreascã modul în care ele sunt duse pânã la capãt si felul în care sunt cheltuite fondurile alocate.

LiterArt si-a inclus în program "un concurs la 2 ani deschis membrilor asociatiei pentru lucrãri literare si de artã; inclusiv în manuscris." Ocazional, citim cã revista a acordat premii, dar, personal, nu am aflat care sunt lucrãrile oferite spre premiere, cine le evalueazã si nici în ce anume constã premiul. Asemenea proiecte meritã o atentie sporitã, fiindcã ele pot afecta viata celui care îsi depune creatia spre apreciere si recunoastere.

Putem sã supunem discutiei însãsi ideea de a oferi premii membrilor asociatiei. Pot fi aduse argumente pro, dar si contra. Personal, socotesc cã premierea în cadrul familial si restrâns al membrilor LiterArt are un caracter incestuos. Asociatia a fost gânditã ca o modalitate de comunicare cu scriitorii si artistii din tarã, mai degrabã decât ca o modalitate de promovare a celor din afara ei, cu toate cã, e adevãrat, nu stim prea multe nici despre noi însine. Dacã vom decide ca mai adecvatã premierea unor lucrãri ale scriitorilor din tarã, urmeazã sã stabilim criteriile pe baza cãrora se face selectia si care e competenta juriului. Lucrul nu este usor, în conditiile în care anual apar în România în jur de 5.000 de titluri.

Un alt obiectiv în programul asociatiei a fost proiectul unui "laborator de creatie, constând în întâlniri între creatori români sau apartinând unor altor culturi putin cunoscute în USA". Nu am cunostintã ca o asemenea întâlnire sã fi avut loc în deceniul scurs si mã întreb dacã existã o justificare pentru mentinerea lui în continuare.

O seamã de alte proiecte pot fi formulate si incluse printre obiectivele asociatiei.

Un aspect care ar merita studiat este relatia asociatiei cu Institutul Cultural Român. Asemeni LiterArt-ului, I.C.R. urmãreste si el stabilirea de contacte cu oamenii de culturã si artistii din afara granitelor tãrii. Asa stând lucrurile, o seamã de programe pot fi conjugate printr-o participare comunã. O relatie beneficã asociatiei poate rezulta din cooperarea cu Ministerul Culturii si Cultelor, Departamentul pentru românii de pretutindeni, dar, de asemeni, cu Uniunea Scriitorilor din Moldova, cu asociatiile de scriitori din Bucovina, Serbia, cu grupurile de scriitori de limbã românã din lumea occidentalã care nu sunt membri LiterArt. Unul dintre membrii asociatiei, aflat în România la data la care se desfãsoarã evenimente ce privesc viata scriitorilor, - am în vedere Congrese ale scriitorilor sau alegerea conducerii USR - ar putea reprezenta întregul grup al scriitorilor LiterArt. O astfel de reprezentare nu este posibilã decât dupã consultarea lor si stabilirea unei pozitii comune.

Nu e nici o îndoialã cã realizarea cea mai importantã a LiterArtului este revista "Origini", iar meritul este al directorului ei, presedintele asociatiei. I se adaugã "Almanahul Origini", un volum inegal, un soi de bricabrác literar si "Caietele internationale de poezie". Presupun cã membrii asociatiei se pot implica mai direct în formularea tematicii numerelor. Cred cã este o îndatorire a fiecãruia sã propunã temele pe care le considerã de primã importantã ori prioritare. Din stocul de oferte, se vor putea alege prin vot cele cinci ale unui an. În felul acesta vom evita dezbaterea unor subiecte obosite sau de actualitate în mediul unor tineri debusolati din perioada interbelicã. Tot astfel ar putea fi selectatã si lista personalitãtilor care sã devinã obiectul "Suplimentului Origini". Colaborãri, schimb de opinii, o revistã a presei literare între publicatiile uniunii si revista "Origini" pot deveni curente. Aceasta implicã, desigur, o platformã deschisã, democraticã, comunã.

Nu mã îndoiesc cã pot fi gãsite sau create multe alte ferestre prin care putem sã conlucrãm cu cei cu care împãrtim aceleasi preocupãri. La cele câteva sugestii propuse se pot adãuga altele. Este limpede cã, în conditiile de astãzi, o asociatia ca LiterArt nu poate supravietui fãrã ca membrii ei sã-si asume responsabilitãti si sã depunã un efort de participare. Sã încercãm împreunã sã infuzãm viatã într-un organism care poate aspira la mai mult.